Nimeni nu-si doreste sa ajunga la extractii dentare, insa, din pacate, de-a lungul vietii, toti trecem macar o data prin asa ceva. In general, daca dintii sunt periati zilnic si sunt ingrijiti, in sensul ca se tine seama la alimentatie si nu mancam lucruri care pot distruge smaltul, dantura noastra ne poate ajuta sa mestecam tot ce introducem in cavitatea bucala ani buni.
Se intampla adesea ca igiena orala sa nu fie perfecta, mai ales ca sunt si unghiuri in care periuta sau ata dentara nu au cum sa ajunga, asa ca apar cariile, infectiile locale care, netratate la timp, duc la pierderea dintelui sau maselei. In fata unei situatii in care nimic nu mai poate fi salvat, singura solutie a stomatologului sunt: extractiile dentare.
Extractia dentara e o procedura chirurgicala stomatologica destul de riscanta, mai ales daca dintele cu probleme e intr-o zona apropiata de nas si placa ciuruita. Intr-o astfel de procedura pacientul este anesteziat, apoi dintele e taiat sau extras cu un cleste special, distrugandu-se atat tesutul din gingie, cat si parte din maxilar, in cazurile mai grave. Sunt doua variante in care se poate apela la extractii dentare. Prima, cand infectia a ajuns la varful radacinii dintelui, si a doua cand caria este mult prea adanca ca sa se mai poata plomba. Extractia devine o solutie eficienta si atunci cand dintii au crescut mult prea aproape unul de altul, se „incaleca”, sau cand se doreste refacerea unei zone de masticatie printr-o punte sau prin implanturi.
Dupa extractie, spatiul gol din cavitatea bucala ramas dupa extractie trebuie inchis cu implant dentar, punte sau prin deplasarea dintilor vecini prin intermediul aparatelor dentare fixe. Daca nu se intervine suficient de repede apar carii, parodontoza, iar periajul corect e din ce in ce mai dificil.