Ross Florn de la Universitatea Brigham Young a facut un experiment pe 128 de copii, de la 6 la 24 de luni. Copilasii au fost pusi in fata unor fotografii: una cu un caine prietenos, cu urechi mari, nasuc frumos si coada luunga, si alta poza cu un caine rau, incruntat si cu coada taiata. La inceput, bebelusii nu s-au aratat prea incantati de nicio fotografie, insa cand oamenii de stiinta au inceput sa le puna si sunetele asociate-simple latraturi „prietenoase” sau maraituri, copilasii au inceput sa identifice corect fotografiile unui caine bun sau rau. Ceea ce este si mai interesant este ca bebelusii au raspuns diferit in prezenta acestor stimului in functie de varsta pe care o aveau. De exemplu, cand oamenii de stiinta au pus un sunet al unui caine nervos, bebelusii de sase luni s-au uitat mai mult timp la cainele nervos din poza din fata lor.
Pe de alta parte, cei care aveau doi ani s-au uitat la poza corecta doar pentru cateva secunde, dupa care si-au indreptat atentia catre ceva mult mai interesant. Pentru bebelusii mai mari concluzia trasa era clara si nu se merita sa mai dea atentie experimentului ciudat. Din fericire, ei vor fi mult mai atenti atunci cand vor intalni un caine adevarat si se vor feri sau il vor mangaia.
