Etnologul Antonio Scarpa relateaza ca in anumite tabuuri impuse gravidei pot fi recunoscute practici care au drept scop protejarea vietii copilului care urmeaza sa se nasca,toate fiind inspirate din principiile unei adevarate igiene. Astfel, la pigmei exista interdictia de a atinge un cadavru, chiar si al unei fiinte dragi, si de a manca animale moarte: femeia insarcinata si sotul ei vor manca numai peste care inca se mai zbate si vor evita sa consume carnea animalelor cu solzi. in India, inca din prima zi de sarcina, femeia va cauta sa-si pastreze mintea limpede si corpul curat, imbracandu-se cu haine albe si bine spalate, se va stradui sa aiba ocupatii dintre cele mai placute si va indeplini ritualuri de imbunare in onoarea stramosilor sai, a brahmanilo sau a preotilor in general. Va trebui sa evite contactul cu persoane murdare, bolnave sau infirme, sa se fereasca de mirosurile urate, sa nu aiba viziuni neplacute sau inspaimantatoare, sa nu asculte sunete stridente si sa nu foloseasca in gospodarie vase vechi. Gravida indiana va evita sa parcurga pe jos distante lungi, sa duca bagaje grele, sa vorbeasca tare si, in general, sa nu faca nimic care ar putea dauna fatului.
Diferite leacuri pe baza de-ierburi si saruri vor fi administrate pe toata perioada sarcinii pentru a se asigura o evolutie perfecta. Toate aceste prevederi se refera la femei care, desi duceau o viata mult mai putin confortabila decat a noastra, nu erau supuse vicisitudinilor civilizatiei actuale, cum ar fi poluarea acustica si a mediului, stresul si toate acele nenumarate traume care de prea multe ori sunt trecute cu vederea si care, in schimb, pot avea influente nefaste asupra sanatatii fatulu.
