M-am simtit foarte frustrata sa vad ca el incepe sa planga si sa se milogeasca de mine sa ii dau cartea de colorat inapoi. Incerca sa ma convinga ca el nu este de vina cu nimic si ca cartea lui de colorat este intradevar a lui. Este o persoana care incearca sa te convinga ca are dreptate si desi este un copil nu a sarit la scandal si nu a incercat sa sara la bataie pentru a apara prada lui. Este o persoana care incearca sa mentina linistea si imi explica frumos ca este a lui, ca i-au cumparat-o parintii, ca este colorata diferit. Nu mi-a placut nici atitudinea mea dupa mai mult timp , cand mi-am analizat fapta si cuvintele , dar era ceva perfect normal, pentru ca eram doar un copil si nu ai la ce sa te astepti la altceva in aceasta perioada. Este o varsta frumoasa , la care ne distram si stim sa profitam de fiecare clipa si este o etapa in care ne formam pentru viata, dobandind anumite trasaturi de caracter care nu se vor schimba toata viata. Cred ca am reactionat gresit in fata copilului care era atat de senin si de linistit si am incercat sa ii distrug ziua si sa ii acaparez cartea care era a mea si nu imi este teama sa o recunosc.
Nu mi-a placut ceea ce mi-a facut si tatal lui, care m-a mustrat pe urma si a incercat sa imi explice in mod necivilizat ca nu trebuie sa incerc sa ma bag peste treaba altora, dar am inteles cat de cat explicatiile lor si am fost mult mai linistita cand am ajuns acasa si am vazut ca am cartea de colorat la locul ei. Nu imi lipsea nimic asa ca a doua zi la gradinita i-am cerut scuze si m-am simtit mult mai bine dupa ce mi-au fost acceptate.
