Descopeream ceva deosebit, la care nu avusesem accces, din cauza subconstientului meu distant si prezumtios, care ma inghionteste ( fara succes!) si azi. Multa vreme n-am mincat nici vinete, nu, vazusem in copilarie un mort cu o vinata in mina, iar lucru acesta m-a marcat. Pe lista aveam si maioneza, despre care cineva spusese ceva rau, ma gindesc, deoarece si acum o evit cu obstinatie. La fel, aceleasi senzatii de respingere ( inexplicabile!) le incerc si fata de anumiti oameni. Daca stau si analizez lucrurile la rece, sentimentul acesta nu are nicio justificare, n-am avut si nu am nimic cu acesti oameni ( pe unii i-am vazut sau ii vad pentru prima oara, iar multi dintre ei sint admirabili!). Ghimpele pare sa fi fost strecurat in gena, in ADN, sare de la al saptele neam, cum spun batrinii. Oricit ne-am impotrivi noi, combinatiile acestea dintre oameni lasa urme, apar peste ani si ani, influentind viata urmasilor, in bine sau rau, reluind secvente traite si neepuizate complet.
Mostenirea aceasta ( despre care adesea nici nu stim!) este ca un vierme tacut ( ca toti viermii!), ne modifica sentimentele, comportamentul, viata, ne ia prin surpridere uneori.
