Noapte se intoarce din nou cu umbrele ei reci si misterioase, iar eu stiu ca nu voi adormi iara pina tirziu, fixind tavanul ore intregi sau zvircolindu-ma in pat. Simona aprinde becul de veghe, ca de obicei, dind incaperii o nuanta obscura, albastrie, reducind totul la contururi indecise, de care nu pot sa ma agat. O privesc cum se misca prin camera, imbracata in capotul ei galben, aranjind fiecare lucru la locul lui, cu un calm exasperant, intirzind voit momentul de gratie, cind va veni in pat, linga mine, si isi va scoate puloverul gri peste cap, cu miscari sigure, precise, dar domoale, rituale.
Prevad ca se va plinge din nou de oboseala, va cauta sa se sustraga in fel si chip poftelor mele, rasucindu-se pe-o parte, destul de expusa, de atfel, imputindu-mi gusturile indoielnice si incercind sa-mi zmulga promisiuni imposibil de respectat. Stie ca daca ar aprinde lumina ar strica totul, orbecaie prin intuneric, cind aici, cind in bucatarie, unde isi face de lucru cu cafeaua, cu masa de seara, pe care mi-o serveste la pat inainte de a se culca, cu spalatul vaselor si cu mai stiu eu ce. Aud telefonul sunind, dar nu indraznesc sa ma desprind din vraja, o las pe ea sa raspunda, sa se asze cu fundul pe masa, sa-si bitie picioarele, sa se scuze formal, apoi sa rascoleasca prin sertarul de la birou dupa pachetelul de prezervative, sa-l bage in buzunar pentru orice eventualitate si sa ma ameninte cu degetul, fiindca detest sa-l folosesc, spre deosebire de ea, care are grija de toate.
Dupa cum se misca imi dau seama ca nu se afla in zilele ei bune, a suparat-o ceva, probabil Ilona, despre care stie, nu-mi reproseaza nimic, dar stie, insa e sigura pe ea, pe farmecelei ei, si o ignora, ii lasa numai resturile, zilele proaste cind se ascunde si n-o mai vede nimeni. Ilona e la extrema Simonei, lenesa, lipicioasa, pasionala, isi traieste viata dezordonat, cu cine apuca, uneori chiar si pe degeaba sau pentru o iesire la restaurant. Simona n-ar face-o pentru nimic in lume, mi-a spus-o odata, facuse o exceptie cu mine, sperind s-o iau de sotie, inca mai spera, iar eu ma mai gindesc, nu ca as avea la ce, dar nu voiam si nu vreau sa creada ca mor dupa dinsa. Stau la ea de o saptamina, dorm, maninc, fac dragoste, profit de bunatatea ei, experimentind viata de cuplu, iar ea nu-mi reproseaza nimic, instinctul ei de femeie ii spune, probabil, ca lucrurile merg pe fagasul cel bun, si nu e departe de adevar, la sfirsitul saptaminii voi face si pasul acesta, n-am gasit niciuna ca ea, n-am tinjit dupa nici o alta femeie atit, n-am avut-o niciodata de-ntregul, e admirabila.
Pe masura ce se intuneca, lumina aceea albastra, odihnitoare, incepe sa muste din lucruri, sa le dea geometrii curioase, asemanatoare cu cele din picturile suprarealiste. Simona graviteaza in acest perimetru abstract precum Luna noaptea pe cer, raspindind in urma o dira de galben aprins, care se rasfringe asupra lucrurilor, umbrelor, asupra formelor rembrandiene, pe care le reaseaza sau le atinge. Face lucru acesta in fiecare seara, cu religiozitate, sterge praful, amprentele, scamele, reconfigureaza, armonizeaza, purifica, apoi se retrage in baie. Aud fisitul apei care i se loveste de trup minute in sir, simt tot felul de mirosuri exotice, raspindidu-se de acolo, si inchdid ochii, in asteptare.
Intirzie mult, dar stiu ca merita, se intimpla uneori, ca acum, sa vina numai intr-un furou scurt, vaporos, sa se strecoare in pat, alaturi de mine, si sa capituleze neconditionat. Devansez momentul ales pentru duminica si-o cer de sotie. Pare atit de mirata, de fericita, incit nu mai are cuvinte. Simt ca-i bate inima tare, sub sinul sting, de pe care nu-mi pot desclesta mina, nu se astepta inca, mai trecuse prin situatia asta de citeva ori, si ratase. Ma saruta alfel decit o facuse pina acum, ma sufoca, lungeste sarutul neobisnuit de mult, vine deasupra mea, imi ia capul in miini, intre palme, ma rasfata in fel si chip, e de nerecunoscut. Lumina de veghe, albastrie, ii da o expresivitate aparte, o face misterioasa, ma excita din nou, se aprinde si ea, apoi se deschide ca o floare in zori, inlaturind ultimile asperitati pe care si le mai impusese, pina atunci, ca amanta.
