Se intreba si Mircea Cartarescu… El a ajuns la unele conluzii si anume, citez: “pentru ca au sanii rotunzi cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci, ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara.
Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt inventive si indraznete nu din perversitate ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile marunte si sacaitoare din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.
Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot sioiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat.” Si multe alte motive.
Cred ca la urma urmei in trei pagini Cartarescu a explicat destul de bine de ce iubim femeile si de ce ne este practic imposibil sa stam departe de ele. Oricat de mult ne-ar enerva cateodata micile gesturi plangacioase, oricat de mult am obosi sa le asteptam cand iesim in oras, (adesea stau si trei ore in olginda), oricat de mult ne-am irita auzindu-le tipand cand nu le convine ceva si oricat de mult am detesta cateodata gloss-ul de pe buzele lor carnoase, la urma urmei le iubim. Le iubim pentru ca sunt jumatate din noi, iar ele ne fac la urma urmei umbra completa si cu forme bine definite.
