In corzi

Nu prea ai ce spune (in apararea ta) atunci cind nevasta te surprinde peste alta femeie. In cel mai fericit caz, poti spera sa te ierte si sa uite. Cu timpul femeile se obisnuiesc si cu asta. La inceput este mai greu. Ele nu inteleg ca femeia (de peste drum!) e de pofta, e ca o bomboana frantuzeasca sau o feliuta de cascaval. Un barbat insurat nu cauta fericirea (ii este de ajuns cea pe care o are!) cauta placerea, diversitatea. Care, in ultima instanta, profita sotiei. Iar o femeie desteapta poate trece peste aceasta, depinde numai de ea. Oricum o va face peste un timp. Nu va mai fi aceeasi, desigur, va fi mai puternica (ca fierul care trece prin foc ), va plinge, va uri, va suferi, dar va ierta, isi va gasi puterea sa uite, sa-si stearga imaginea aceea din fata ochilor, gindidu-se la noptile ei frumoase, alaturi de dinsul, care nu vor fi si ultimile (cum s-ar intimpla daca l-ar parasi!) si care, in orice caz, nu se pot compara cu lipsa lor (cu nimic). Mirajul femeii, dincolo de casa, sfirseste intodeuna alaturi de el, niciodata alaturi de altul, care este acelasi, oricite defecte i-ar descoperi, oricita minie ar aduna in suflet. Va ceda, in cele din urma, la staruintele lui, la vorbele si mingiierile lui, fiindca asa sintem noi oamenii. Nu arunci cojocul in foc pentru un purece…