Parca si acum aud destul de clar vocea unui Dan Negru proiectat pe ecranul alb-negru al televizorului din copilarie zicand ‘nu risti, nu castigi’. Sau asta e doar o asociere ciudata pe care mi-am facut-o cu timpul. Oricum, aceasta vorba mi-a fost bine intiparita in cap de foarte multi ani si, constient sau nu, mereu m-am ghidat dupa aceasta.
Totusi, nu prea am bagat de seama acest aspect pana nu a venit vremea unor lucruri mai serioase, cum ar fi examenul de BAC, admiterea sau job-urile.
Daca deciziilor mai neimportante nu le-am acordat atat de multa atentie, cand a venit vorba de cele marete, am preferat sa risc stiind ca exista posibilitatea unui grandios esec. La BAC, spre exemplu, am optat pentru o materie pe care practic n-o facusem in liceu din pura pasiune si am invatat singura carti intregi pe parcursul a cateva luni, ca sa finalizez si la examenul de admitere la aceeasi materie cu o nota excelenta. Am riscat.
In loc sa optez pentru varianta foarte simpla a unei cariere la McDonald’s sau, mai rau, sa raman acasa pentru a ma intretine mama, am ales sa plec intr-un oras in care nu stiam pe nimeni.
Mai mult, am refuzat sa fac orice altceva decat ceea ce imi place, stiind ca exista sansa sa nu am unde sa mai locuiesc. Am riscat.
Si tocmai aceste riscuri m-au facut sa realizez ca daca ai incredere in tine cat de putin totul va fi in regula pana la urma. Trebuie sa-ti doresti cu adevarat un lucru, atat. Odata ce ti-l doresti, vei avea si motivatia si energia sa-l transformi in realitate. Asta am facut eu si astazi traiesc viata pe care am visat-o dintotdeauna!
