Dimineata

Idiferent de perioada zilei, evit sa mai ies pe strada, dupa incidentul de saptamina trecuta cu grup de tineri violenti, adepti ai lui Bachus. Prefer masina, desi nu mai sint la virsta la care sofatul este o placere. Dar e mai comod. Din pacate, nici la volan nu esti scutit de primejdii, de oameni agresivi, insomniaci, care te claxoneaza, te-njura sau te blocheaza in trafic din te miri ce. Cite unul mai “ barbatos” apeleaza la mijloace extreme, cum ar fi, de pilda, bita de baseball sau chiar la pistol, asa cum mi s-a intimplat si mie in dimineata asta, dupa ce am virat la stinga fara sa ma asigur. Individul voia sa-mi dea o lectie de circulatie ( in particular!) si, probabil, ar fi facut-o daca nu trecea pe acolo un echipaj de la Politie, care i-a mai temperat oarecum elanul pedagogic ( cu o amenda). Unde mai pui ca semafoarele erau moarte, din cauza unei pene de curent, iar soferii se complimentau de mama focului pe fondul unei penurii dureroase de politisti. Masina, spre deosebire de mersul pe jos, iti da o perspectiva mai ampla asupra orasului, vezi o gramada de lucruri, pulsezi odata cu viata “cetatii, iti poti permite luxul sa fii ironic cu cine poftesti, inclusiv cu primarul si cu sleahta lui de mafioti.. Schimbi viteza, numai asa, de-al dracului ( sa fluiere cauciucurile!) si treci mai departe. Tovarasa mea de pat, care ma insoteste citeodata, are o vorba desteapta, ca o stampila:” Rahat!”. Si are multa dreptate!